Anxietatea la copil: simptome și tratament

Anxietatea constituie o parte normală a copilăriei și fiecare copil trece prin anumite faze. O fază este însă temporară și în general inofensivă. Însă când vine vorba despre o tulburare de tip anxios apar sentimente de teamă, nervozitate, timiditate și începerea evitării diverselor locuri și activități.

Ce anume contribuie la anxietatea copiilor?

Copiii tind să fie anxioși cu privire la mai multe lucruri la vârste diferite. Multe dintre aceste griji constituie un aspect normal al creșterii. De exemplu, de la vârsta de 8 luni până la 3 ani, cei mici se confruntă adeseori cu o problemă denumită anxietate de separare; pot deveni extrem de atașați și pot plânge când sunt despărțiți de prieteni sau de cei care le poartă de grijă. Aceasta constituie însă o etapă normală în dezvoltarea copiilor și tinde să se amelioreze la vârsta de aproximativ 2-3 ani. Este, de asemenea, des întâlnit pentru copiii preșcolari să dezvolte anumite temeri sau fobii. Câteva exemple de temeri des întâlnite în perioada timpurie a copilăriei includ cele față de: animale, insecte, furtuni, înălțimi, apă, sânge și întuneric. Acestea dispar de obicei de la sine. Ulterior apar și alte motive care justifică anxietatea copiilor, de exemplu când merg la o școală nouă, înaintea susținerii unor teste sau examene. Unii copii devin timizi în diverse situații sociale și pot avea nevoie de sprijin.

Când devine anxietatea o problemă pentru copii?

Anxietatea devine o problemă pentru copii când ajunge să intervină în viața acestora de zi cu zi. Conform profesorului pentru Sănătatea Mentală a Copilului și a Familiei de la Universitatea din BathPaul Stallard: “de exemplu, dacă intri într-o școală în momentul unui test, toți copiii vor fi anxioși, însă unii dintre ei vor fi atât de anxioși încât nu vor intra în școală în acea dimineață.” O anxietate gravă de acest gen poate dăuna sănătății mentale și emoționale a copiilor, afectându-le încrederea în sine și siguranța. Cei mici pot deveni retrași și pot parcurge distanțe mari pentru a evita lucruri sau situații care care îi fac să se simtă anxioși.

Care sunt simptomele anxietății la copii?

Când copiii de vârstă mic se simt anxioși, nu pot înțelege întotdeauna sau nu pot exprima ceea ce simt, manifestă crize de tantrumuri la separare. Poți observa că: devin irascibili/temători/extrem de atașați, întâmpină dificultate la adormire, se trezesc noaptea, încep să urineze în pat, au coșmaruri și chiar dureri de stomac sau burtă. La copiii de vârstă mai mare poți observa că: le lipsește încrederea de a încerca lucruri noi sau par incapabili să se confrunte cu provocări simple/de rutină, se concentrează extrem de greu, întâmpină probleme cu somnul/mâncarea, sunt predispuși unor răbufniri nervoase, au gânduri negative în minte sau se gândesc continuu că urmează să se întâmple lucruri rele, încep să evite activitățile zilnice, precum întâlnirea cu prietenii, ieșitul în public sau mersul la școală, se îngrijorează în permanență. Un alt simptom des întâlnit este apariția atacurilor de panică în mod subit și frecvent.

De ce este copilul anxios?

Unii copii sunt mai predispuși îngrijorării și anxietății decât alții. Copiii găsesc adeseori schimbarea dificilă și devin anxioși când trec printr-o schimbare a locuinței sau încep să învețe la o nouă școală. De asemenea, copiii care au experimentat un eveniment stresant sau traumatic, precum un accident de mașină sau un incendiu, pot suferi ulterior de anxietate. Discuțiile și conflictele familiale constituie un alt factor ce contribuie la apariția unui sentiment de nesiguranță și anxietate. Adolescenții sunt mai predispuși să sufere de anxietate socială decât alte categorii de vârstă, evitând întâlnirile cu prietenii/colegii sau încercând să identifice scuze pentru a nu se prezenta la acestea.

Cum să îți ajuți copilul care se confruntă cu anxietate

Dacă un copil experimentează anxietate, există o mulțime de modalități prin care tu, ca părinte, poți interveni. În primul rând este extrem de important să discuți cu el cu privire la temerile sau motivele sale de îngrijorare. Încearcă să îl asiguri și să îi arăți că înțelegi cum se simte. În cazul în care copilul are vârsta necesară pentru a-i explica, îi poți spune ce este anxietatea și ce impact are aceasta pe plan fizic asupra corpului. Poate fi de ajutor să descrii anxietatea drept un val care crește și apoi dispare. Profesorul Paul Stallardrecomandă să încerci să identifici soluțiile potrivite “tendința este de a sfătui copilul în felul următor: dacă ești îngrijorat cu privire la ceva nu face acest lucru. Însă această afirmație arată că îi indici copilului ce nu poate să facă. Este mult mai util să îl întrebi în ce mod crezi că poate rezolva situația problematică, urmând să vă concentrați împreună asupra soluțiilor și nu asupra lucrurilor care ar putea să nu meargă bine”.

Alte sfaturi pentru a ameliora anxietatea la copii: învață-ți copilul să recunoască semnele de anxietate în el însuși și să ceară ajutorul când simt nevoia; copiii de orice vârstă găsesc liniștitoare rutina, prin urmare este indicat să încerci să o respecți; în cazul în care copilul este anxios din cauza unor evenimente stresante, încearcă să găsești filme sau cărți care îl pot ajuta să își înțeleagă sentimentele; când știi că urmează o schimbare în viața familiei, pregătește-l discutând cu el în detaliu; încearcă să nu fii anxios sau supraprotector; practică tehnici simple de relaxare precum trei respirații profunde, respirații încete, respirație până numeri la trei etc.; distracțiile pot fi de ajutor pentru copiii mici, iar tu poți apela la jocuri sau la diverse activități plăcute; creează o cutie în care copilul să noteze motivele sale de îngrijorare/teamă pe care le veți citi împreună la sfârșit de săptămână și le veți analiza.

Anxietatea este una dintre cele mai frecvent întâlnite tulburări de sănătate mentală, afectând până la 20% dintre copii și adolescenți. Din păcate, simptomele de mai sus nu sunt întotdeauna vizibile; copilul poate ajunge a fi etichetat cu tulburare de deficit de atenție. Reține că dacă anxietatea este gravă, persistă și intervine cu viața de zi cu zi, trebuie să apelezi la ajutor specializat (poate conduce la depresie, oportunități ratate în carieră și relații, dezvoltarea unor vicii nocive și o calitate scăzută a vieții). De asemenea, dacă apar probleme și la școală, este bine să discuți situația și cu cadrele didactice.